Comunicarea la locul de munca

Angajati FericitiTeam building

Am remarcat de multe ori faptul ca felul in care este spusa o propozitie este la fel de important ca mesajul acesteia. De aceea, apar destul de frecvent conflicte in companii nu neaparat din cauza a ceea ce s-a spus, ci din cauza modului in care a fost spus.

Luand in calcul această observatie legata de comunicarea la locul de munca, am hotarat sa dezbatem mai pe larg in acest articol unul dintre subiectele ce de obicei aduc cu sine un interes deosebit în cadrul teambuilding-urilor susținute de noi – si anume: comunicarea non-violenta.

Ce este comunicarea non-violenta?

Comunicarea non-violenta nu inseamna doar clasicele „sa nu vorbesti vulgar” sau „sa fii politicos”, ci reprezinta mult mai mult decat atat. Comunicarea non-violenta presupune sa nu mai folosim agresivitate atunci cand comunicam, fie ea directa sau indirecta.

Agresivitatea in acest context se refera la absenta compasiunii, fiind considerate agresive judecatile de valoare sau cele cu tenta morala, clasificarile, generalizarile, comparatiile, negarea responsabilitatii si invionovatirea altora sau orice limbaj care contine formulari imperative si insinueaza obligatii sau datorii.

Astfel, in comunicarea non violenta nu judecam, invionovatim, pretindem sau clasificam oamenii. Acest tip de comunicare presupune in primul rand constientizarea propriilor sentimente, pentru a nu aduce confuzie in comunicare. La fel de importantă este empatia: a te pune in pielea celuilalt si a-ti imagina ce simte si cum percepe ceea ce se intampla, a intelege de ce actioneaza asa si nu altfel. Exercitiul empatiei foloseste la perceperea si acceptarea diversitatii.

Care este structura comunicarii non-violente?

Vom lua un exemplu de comunicare non-violenta si mai apoi o vom imparti pe componente:
„Cand vad ca nu raspunzi intrebarilor pe care ti le pun, ma nelinistesc. Am nevoie sa stiu ca ma asculti, pentru ca asta imi spune ca munca mea este importanta. Vrei sa-mi raspunzi, te rog?”

Comunicarea non-violenta, disecata, are patru componente:

1.Observatia – „vad ca nu raspunzi”. Este important sa separam aici intre observatie si evaluare. Daca am fi spus „niciodata nu raspunzi”, am fi transmis parerea noastra, generalizatoare si furioasa. Pe de alta parte, observatia presupune „fotografierea” starii din exact acest moment, fara legaturi cu nemultumirile sau impresiile noastre din trecut.

2.Exprimarea sentimentului – „ma nelinistesc”. Diferentierea importanta aici este intre sentimentele reale si cum credem noi ca ne trateaza ceilalti. Ce s-ar fi intamplat daca in locul acestor cuvinte am fi folosit „ma simt inutil(a)”? Doar asta ar fi problema, nu?

Ei bine, nu. A te simti inutil nu este un sentiment. Este ceea ce credem noi ca ceilalti cred despre noi. Sa spui ca te simti inutil pentru cineva este o acuza mascata. In cazul in care intampinati greutati in a va recunoaste si exprima sentimentele, gasiti o mica lista a acestora aici.

3.Exprimarea nevoilor – „Am nevoie sa stiu ca ma asculti, pentru ca asta imi spune ca munca mea este importanta”. Aici e simplu: iti constientizezi nevoia si o comunici si celuilalt. E de fapt un exercitiu de constientizare, de deschidere si de incredere, pentru ca pentru multi dintre noi acest lucru este considerat echivalent cu a ne arata vulnerabili. In cazul in care avti dificultati in exprimarea nevoilor, puteti gasi o lista a acestora accesand link-ul acesta.

4.Cererea – „Vrei sa-mi raspunzi, te rog?”. Trebuie luat in considerare, insa, ca nu orice incepe cu „vrei sa…” este o cerere. Exista si pretentii, pe care le recunoastem cu usurinta deoarece genereaza agresivitate daca nu sunt satisfacute. Legea cea mai importanta a cererilor este ca nu poti determina pe cineva sa faca ceva ce nu vrea. Nu poti cere decat ceva ce interlocutorul tau e dispus sa iti ofere.

Cum puteti incepe sa aplicati acest tip de comunicare?

Observati, nu evaluati. Fotografiati momentul din prezent si uitati ca s-a intamplat la fel si data trecuta. Asta daca doriti intr-adevar sa rezolvati ceva. Daca vreti sa fiti agresivi si sa aduceti acuzatii, aduceti tot trecutul ca martor. Ba chiar ati putea spune ceva de genul „tu mereu…”, „tu niciodata nu…”. garantam pentru postura de zid pe care o va lua interlocutorul.

Opriti-va si constientizati-va sentimentele. Incercati sa descoperiti nuante. Intre deznadejde si disperare, de exemplu, sunt numeroase diferente.

E in regula sa ceri ceva, daca iti exprimi o nevoie. Nu mai pretinde, insa. Pretentiile implica o amenintare ascunsa: daca nu face ce-i spui tu, vor exista consecinte neplacute.

Asa cum sublinia unul dintre participantii dintr-un team building trecut: este foarte diferit impactul pe care il ai asupra celui care citeste mailul atunci când trimiti un e-mail cu „URGENTTT!!! Trimiteti-mi toti numele, prenumele si CNP-ul pana la ora 15!!!”, fata de atunci cand primesti un e-mail cu „As avea nevoie sa-ti trimiteti va rog pana la ora 15 cu totii un e-mail cu numele, prenumele si CNP-ul”

Prin urmare, va dorim spor la exersat acest tip de comunicare, si asteptam feedback-uri din partea voastra!

sursa imagine: aici
(re)sursa blog: aici